Dansul morţii

Dulce-i noaptea liniştită

Cu a ei nori pufoşi,

Din livada învechită

Cu palmierii zdrenţeroşi.

În această noapte fină

Aştept să vină cu paşi grăbiţi,

Dulce amor al morţii lină

Cu toiagul ascuţit.

O mareţe zeu al morţii

Vino să dansăm în larg,

Cu palmierii zdrenţeroşi

Să ne-prietenim de-ndat.

Din livada învecgită 
Tu locul mi l-ai dat,

Şi ai pus pe a mea căscioară mică

Numele cu-n sărutat.

O mareţe zeu al morţii

Vino să dansăm în larg,

Cunoştinţă să-mi faci de-ndată

Cu al tău frumos toiag.

Presimt

Presimt.

Presimt cum mâinile tale suave

trec prin păru-mi încâlcit

de soartă.

Mă uit spre soare şi râd –

Eu nu am inima în cap.

În miez de noapte,

mă uit la stele

şi simt cum sufletu

mi se umple de stele.

Am stele în suflet

şi căi lactee.

Stau şi mă uit la lună

cum îşi varsă peste mine

aiurita ei privire,

şi, printre stele, se strecoară

un fior de moarte.

Incep să râd.

Ce este moartea?

Un măr roşu de sânge

care putrezeşte când vrei să-l muşti.

Presimt.

 Presimt cum mâinile tale suave

trec prin păru-mi încâlcit

de soartă.

Mă uit spre soare şi râd –

Binecuvântat-ţi-s ochii

La orizont – departe –

aleargă melancolic

lumina ochiilor tăi.

Pământu-întreg se cutremură

la simţirea suavului tău corp.

Stoluri de păsări

cântă triluri fermecate

la vederea părului tău

negru ca abanosul.

Orizontul te binecuvântează,

iubitul meu,

deasupra ta lăcrimându-şi

geometria înaltă şi sfântă.

Lângă schit, la miez de noapte

vrăjitoarele-ţi descântă

şi fac în a lor cazan

supa fericirii,

a puterii şi a dragostei.

Binecuvântat-ţi-s ochii

de întreg văzduhul.

Iubit ţi-e corpul

de întreg pământul.

Cântat ţi-e părul

de măreaţa lume a necuvântătoarelor;

iar eu îţi descânt

cu al meu corp,

şi al meu suflet

întreaga fericire,

pentru ca tu să nu te loveşti

de scârba vieţii la care

tinzi atat de mult.

Ploaia

Plouă!

E acea ploaie care ...

Iţi mai aduci aminte tu,

iubitul meu,

de acea ploaie

de care ne-am îndrăgostit?

Iţi mai aduci aminte cum

ploaia ne dădea săruturi calde

pe obraz şi pe buzele noastre moi?

Iţi mai aduci aminte

când soarele-şi arăta zâmbetul,

iar noi, strigam:

Vreau să fac dragoste cu ploaia !

Acum plouă.

iar eu încerc să evadez

dintre ghearele orbitoare

ale soarelui.

Vreau să ies

să mă sărut cu ploaia

şi să-mi şoptească

că mă iubeşte.

Eu vreau …

Vreau din nou să fac dragoste cu ploaia.

E toamna

E toamnă –

Iar lumina ochilor tăi

se stinge din ce în ce mai mult

în sufletul meu.

Nu mai eşti

acea floare de liliac

pe care o miroseam primăvara.

Nu mai eşti

acel porumbel alb

cu care mă jucam vara.

Ai plecat

şi m-ai lăsat singură

cu toate scârbele vieţii

pe care tu

reuşeai să le îndepărtezi

de mine şi de noi.

Acum e toamnă –

Iar lumina ochilor tăi

dispare în văzduhul întunecat,

unde eu,

cu a mea privire

şi cu al meu suflet,

nu am puterea să o găsesc.

Cea mai scurta relatie :P:P:P:P

Stateam duminica cu un prieten pe messenger si vorbeam despre relatii. Si din vorba in vorba s-a ajuns la intrebarea "Cat de mult a durat cea mai scurta relatie a ta?" Cea mai scurta relatie a mea pana in ziua aceea a fost de o saptamana; dar lucrurile aveau sa se schimbe. =)) =)) =))

Urmatoarea zi ... tot acel prieten mi-a cerut prietenia ... si eu am acceptat-o ... ca marti sa imi bat propriul record.

Cea mai scurta relatie a mea ... nici o zi =))=))=))=))

Sunt buna nu? =))=))=))