E toamna

E toamnă –

Iar lumina ochilor tăi

se stinge din ce în ce mai mult

în sufletul meu.

Nu mai eşti

acea floare de liliac

pe care o miroseam primăvara.

Nu mai eşti

acel porumbel alb

cu care mă jucam vara.

Ai plecat

şi m-ai lăsat singură

cu toate scârbele vieţii

pe care tu

reuşeai să le îndepărtezi

de mine şi de noi.

Acum e toamnă –

Iar lumina ochilor tăi

dispare în văzduhul întunecat,

unde eu,

cu a mea privire

şi cu al meu suflet,

nu am puterea să o găsesc.