La orizont – departe –
aleargă melancolic
lumina ochiilor tăi.
Pământu-întreg se cutremură
la simţirea suavului tău corp.
Stoluri de păsări
cântă triluri fermecate
la vederea părului tău
negru ca abanosul.
Orizontul te binecuvântează,
iubitul meu,
deasupra ta lăcrimându-şi
geometria înaltă şi sfântă.
Lângă schit, la miez de noapte
vrăjitoarele-ţi descântă
şi fac în a lor cazan
supa fericirii,
a puterii şi a dragostei.
Binecuvântat-ţi-s ochii
de întreg văzduhul.
Iubit ţi-e corpul
de întreg pământul.
Cântat ţi-e părul
de măreaţa lume a
necuvântătoarelor;
iar eu îţi descânt
cu al meu corp,
şi al meu suflet
întreaga fericire,
pentru ca tu să nu te loveşti
de scârba vieţii la care
tinzi atat de mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Sa vedem ce ai de spus ...